Trăim într-adevăr vremuri sumbre. O adevărată dictatură modernă, unde oamenii își exprimă nestingherit opinia despre cât de oprimați sunt, de la cafeneaua de vizavi de parc. Unde „rezistența împotriva tiraniei” începe cu o postare pe Facebook și se termină cu un cappuccino cu extra spumă.
Suntem, se pare, prizonierii unui regim atât de diabolic încât ne lasă să-l înjurăm în public, să-l caricaturizăm, să-l batjocorim în meme-uri, și – culmea tupeului – să organizăm proteste autorizate de primărie.
Tiranie, clar.
În tiraniile adevărate – știți voi, acelea reale, nu teatrul ieftin pe care-l jucăm noi – când vorbești despre „regim”, nu mai vorbești prea mult timp după. Ai noroc dacă apuci să șoptești ceva prietenilor înainte să dispari „misterios”. În adevărata tiranie, nu îți verifici like-urile după ce ai strigat „Libertate!” într-o piață publică. Nu-ți crește numărul de followeri, îți scade drastic… numărul de coaste întregi.
Într-o tiranie autentică, fiecare cuvânt rostit e o ruletă rusească. Fie te mai trezești a doua zi, fie nu. În schimb, la noi, „lupta împotriva dictaturii” se poartă cu tricouri cu mesaje haioase, stories pe Instagram și, dacă suntem cu adevărat revoluționari, cu un hashtag bine plasat.
#VremLibertate
Ce eroism! Ce sacrificiu!
Adevărul e că tirania noastră e de-a dreptul incompetentă. Lasă cetățenii să o critice cu nonșalanță, îi lasă să o parodieze în spectacole de stand-up, îi lasă să scrie bloguri și editoriale plângându-se că nu mai au libertate.
O tiranie care, ce să vezi, acceptă dezbateri televizate în direct despre cât de tiranică este.
Ceva mai ridicol decât asta? Poate doar pretenția că suntem victimele unei opresiuni cumplite… în timp ce ne plimbăm liber prin oraș cu telefonul de ultimă generație în buzunar, cerând „justiție” și „dreptate” la o cafenea hipster, cu soia bio.
Adevărata tiranie nu îți dă dreptul să te plângi de ea. Nu îți cere părerea. Nu îți trimite invitație la dezbatere. Te face invizibil. Închide gura tuturor, până când țara întreagă devine o mare de fețe tăcute, cu ochii în pământ.
Și atunci, când te simți tentat să țipi din toți plămânii că trăiești într-o dictatură, între două selfie-uri la protest, amintește-ți:
În tiranie nu există ecou. Există doar tăcere.
Așa că folosește-ți vocea cât timp o ai. Vorbește, critică, râzi. Dar nu te amăgi că libertatea de a te plânge e dovada lipsei de libertate.
E, de fapt, dovada supremă că încă nu știi ce e adevărata tiranie.
Ai simțit vreodată că trăim într-o tiranie? Lasă-mi un comentariu și hai să discutăm.